Ce verific pe ecranul de plată înainte de fiecare lansare

Ecranul de plată e singurul din aplicație pe care un defect se transformă direct în bani pierduți și e ecranul pe care îl deschid cel mai rar, pentru că l-am construit devreme și după aceea am testat mereu altceva. Așa că înainte de lansare am trecut prin el rând cu rând. Au ieșit opt lucruri, niciunul greu, toate din categoria celor care costă bani în tăcere.

Butonul de închidere care nu făcea nimic

Era desenat, era în colțul potrivit, iar zona lui de atins fusese dimensionată după simbol, nu după un deget. Pe deasupra, simbolul se randa negru pe un panou închis la culoare, așa că pe unele dispozitive era un buton pe care nu-l puteai nici vedea, nici apăsa.

Un ecran de plată din care nu poți ieși nu e o tehnică fermă de vânzare, e o recenzie de o stea care încă nu a fost scrisă. E și exact lucrul pe care îl găsește cineva care verifică aplicația pentru magazin, pentru că ieșirea dintr-un ecran e primul lucru pe care îl face oricine caută probleme.

Aranjamentul care se așeza după ce apărea

Deschiderea ecranului de plată făcea tot conținutul să se mute cam la o secundă. Două blocuri depindeau de răspunsul magazinului: un rând de încărcare cât timp pachetele erau pe drum și nota despre reînnoire de sub buton, care se randa doar odată ce exista un produs real.

Ecranul e o coloană cu spațiere între elemente, așa că o schimbare de înălțime oriunde redistribuie tot ce e deasupra. Rândul de încărcare dispărea exact în clipa în care creștea subsolul, iar între ele mutau titlul, lista de beneficii și ambele carduri de plan. Utilizatorul vede un ecran care nu se poate hotărî ce e, în timp ce i se cer bani.

“Rezervă spațiul înainte să răspundă rețeaua. Un preț care sosește e în regulă. Un preț care sosește și împinge butonul nu e.”

Clientul care deja îl deținea

Cel mai urât. Dacă magazinul te considera deja abonat, dar aplicația nu apucase să se sincronizeze, încercarea de cumpărare eșua și ecranul pur și simplu se oprea. Fără restaurare, fără explicație, fără drum înainte. Cuiva care deja plătea i se arăta o fundătură când încerca să plătească din nou.

Drumul ăla oferă acum o restaurare în loc să eșueze, iar nivelul de abonament se reconciliază pe server din RevenueCat, nu se ia pe încredere de la client. Și în ambele sensuri, ceea ce a fost o corectură separată: sincronizarea doar promova oamenii, așa că un abonament expirat rămânea Pro în baza noastră de date până observa cineva.

Tiparul de dedesubt

Tiparul valorează mai mult decât cele opt corecturi. Un ecran pe care îl construiești devreme și pe urmă încetezi să-l folosești o ia razna, iar ecranul de plată e cel mai prost candidat pentru asta, pentru că e cel pe care ai cele mai mici șanse să-l deschizi și singurul pe care devierea are preț. Acum e pe lista pe care o parcurg înainte de fiecare lansare, adică acolo unde ar fi trebuit să fie de la început.