Redesignul și camera în care chiar se folosește aplicația

Prima versiune a TeamTipOut era o interfață închisă la culoare, cu un accent albastru și cu tot conținutul în carduri. E felul în care arată o aplicație atunci când n-a ales nimeni un fel: nu urât, nu greșit, doar forma pe care o iau setările implicite când te miști repede și designul e lucrul de care ai să te ocupi mai târziu.

A funcționat, s-a publicat și au folosit-o oameni. Ce mă deranja nu era că era simplă. Era că se citea mai greu decât trebuia, exact în condițiile în care se folosește.

Camera în care e aplicația de fapt

TeamTipOut se deschide la capătul unei ture. Omul care ține telefonul stă în picioare de nouă ore, e trecut de miezul nopții, sala e gălăgioasă și vrea un număr. Ăsta e tot briefingul de design, iar prima versiune nu fusese scrisă pentru el.

“Oamenii care o folosesc sunt obosiți, e miezul nopții și e gălăgie în sală. Proiectează pentru camera aia sau las-o baltă.”

Gri închis pe gri ceva mai puțin închis e o estetică perfect bună și o alegere proastă pentru ochi obosiți, la lungime de braț. Faptul că totul era card însemna că fiecare element avea aceeași greutate vizuală, așa că cifra pentru care venise omul nu ieșea în evidență față de etichetele din jur.

Ce s-a schimbat

Refacerea a trecut pe un sistem cald, editorial: crem, verde-pădure, un accent mentă, un font de afișare pentru cifre și unul curat de interfață pentru restul. Cifre mai mari, mult mai puține containere, linii orizontale în loc de carduri. Token-urile au fost puse primele, iar apoi fiecare ecran a fost refăcut pe baza lor într-o singură trecere, care e singurul fel în care am reușit să opresc un redesign să devină două designuri.

Trei token-uri de culoare au picat verificările de contrast pe drum și au fost întunecate, nu exceptate. Merită spus, pentru că acolo o iau razna redesignurile în tăcere: noul aspect e aprobat, o culoare nu trece, iar regula primește o excepție în loc ca culoarea să primească o corectură.

Partea sinceră

Aș fi putut face asta de la început. Nu am făcut-o, pentru că prima versiune trebuia să existe înainte să știu pentru ce e și probabil aș face din nou același compromis. Dar e o diferență între a publica deliberat o primă versiune simplă și a numi design setările implicite. Prima e un calendar. A doua e o poveste pe care ți-o spui singur.